Dintii supranumerari sunt dinti crescuti in exces in cavitatea bucala, agravand semnificativ starea generala de sanatate orala. Aceasta patologie poarta numele de hiperdontie.Chiar si atunci cand nu implica probleme ortodontice grave, un dinte in plus, mai ales in zona vizibila a arcadelor dentare, are un impact semnificativ asupra psihologiei pacientului, care percepe zambetul ca fiind …
Dintii supranumerari sunt dinti crescuti in exces in cavitatea bucala, agravand semnificativ starea generala de sanatate orala. Aceasta patologie poarta numele de hiperdontie.
Chiar si atunci cand nu implica probleme ortodontice grave, un dinte in plus, mai ales in zona vizibila a arcadelor dentare, are un impact semnificativ asupra psihologiei pacientului, care percepe zambetul ca fiind „imperfect”.
Gestionarea hiperdontiei presupune doua tipuri de avantaje: unul legat de sanatatea clinica a pacientului, celalalt legat de acceptarea imaginii acestuia.
Dintii supranumerari: stare clinica
In unele cazuri, poate exista un numar mai mare de dinti decat in mod normal sau pozitionati anormal (dinte inclus). De asemenea, dintii supranumerari pot fi asociati cu chisturi dentare. Acesti dinți suplimentari sunt de regula inclusi in os, deci sunt vizibili doar prin radiografie.
Chirurgia orala si maxilo-faciala se ocupa de extragerea dintilor supranumerari, care, daca nu sunt indepartati, pot da nastere unor patologii precum: abcese, infectii, inflamatii, simptome dureroase raspandite in cavitatea bucala. Acestia pot provoca, de asemenea, deteriorarea dintilor adiacenti (alaturati) din arcada.
Dintii supranumerari sunt dinti reali formati complet, care apar ca urmare a unei predispozitii genetice. Totusi, pot aparea si ca dinti dismorfi, adica de forma si dimensiune anormale in comparatie cu cele ale dintelui sanatos al unui adult, sau ca dinti rudimentari, nedezvoltati complet.
Apar mai frecvent la barbati si tind sa se dezvolte mai mult de-a lungul arcului superior decat in arcul mandibular.
Pot aparea in diferite stadii de dezvoltare, atat in dentitia primara (temporara), cat si in cazul dentitiei mixte si permanente.
Prezenta dintilor in plus fata de cei 20 de dinti de lapte si cei 32 de dinti permanenti care constituie numarul normal pentru un adult sanatos, la nivel clinic duce la malocluzie, rotirea dintilor adiacenti, supraaglomerarea dintilor, favorizeaza si formarea placii bacteriene si poate duce la acumularea de carii si parodontita.
Placa bacteriana se formeaza si se acumuleaza pe dinti din cauza igienei orale incorecte. Curatarea minutioasa a gurii in care sunt dinti supranumerari este foarte complicata din cauza proximitatii si suprapunerii dintilor, astfel ca infectiile sunt o consecinta inevitabila a acestei afectiuni. Chiar si sedintele profesionale de igiena orala pot fi dificile in functie de pozitionarea dintilor.
Dintii supranumerari: diagnostic si tratament
Un dinte supranumerar poate aparea oriunde in gura. Totusi, majoritatea cazurilor se refera la aparitia acestora langa incisivi si primii molari. Mai rar se intampla ca un dinte in plus sa iasa mai in spatele gurii, chiar si in spatele ultimului molar.
In cazul in care dintele nu se afla intr-o pozitie vizibila, diagnosticul se pune prin examen ecografic. Acest tip de analiza este solicitata de pacient pentru a intelege cauza deplasarii unui dinte sanatos sau intarzierea eruptiei unui dinte permanent.
Diagnosticarea timpurie este absolut esentiala, deoarece permite tratarea dintelui supranumerar inainte sa apara problemele clinice deja descrise.
Dintii supranumerari se gasesc in palat, intre incisivii centrali superiori, intre molarii superiori sau ca dublari ale premolarilor. Prin urmare, muscatura devine dezechilibrata si trebuie propuse tratamente adecvate pentru a pune capat efectelor.
Tratamentul dintilor supranumerari variaza in functie de pozitia si de numarul lor. Trebuie precizat insa ca, din fericire, in 80% din cazuri dintele in plus este unul singur si extragerea lui rezolva definitiv problema.
Tratamentul dintilor supranumerari este de obicei chirurgical si dintele in cauza este indepartat, extras.
Va fi necesara extractia dintilor supranumerari atunci cand acestia altereaza sau impiedica eruptia unui dinte permanent sau cand impiedica pozitionarea corecta a unui alt dinte.
In unele cazuri, chiar si dupa diagnostic, se poate alege sa nu se intervina asupra dintelui supranumerar deoarece nu implica disfunctii masticatorii sau probleme estetice deosebite pentru pacient. Aceasta conditie apare atunci cand dintii adiacenti au reusit sa gaseasca suficient spatiu pentru a erupe regulat din gingie si cand pozitia dintelui permite curatarea corecta si eficienta a zonei, evitand formarea si acumularea placii.
Întrebări frecvente
Ce sunt dintii supranumerari si de ce apar?
Dintii supranumerari sunt dinti in plus fata de numarul normal (20 de lapte si 32 permanenti), o conditie numita hiperdontie. Cauza principala este genetica. Cel mai frecvent apare un singur dinte supranumerar in zona frontala superioara, numit mesiodens.
Dintii supranumerari trebuie intotdeauna extrasi?
Nu in toate cazurile – daca nu provoaca probleme ortodontice, estetice sau infectii, medicul poate decide monitorizarea. Extractia este recomandata cand dintele supranumerar blocheaza eruptia normala, cauzeaza malocluzie sau risc de chist folicular.
Cum se descopera un dinte supranumerar?
De obicei prin radiografie panoramica de rutina, deoarece dintii supranumerari sunt frecvent inclusi in os si nu erup. Uneori sunt vizibili ca un dinte in plus pe arcada sau ca o umflatura in zona palatinala. La copii, o eruptie neregulata sau intarziata este un semnal de investigat.
La ce varsta se extrage un dinte supranumerar?
Extractia se realizeaza optim intre 8-10 ani, inainte ca dintii permanenti sa fi erupt complet, pentru a preveni devierea lor. La adulti interventia este posibila dar mai complexa. Timing-ul exact depinde de pozitia dintelui supranumerar si stadiul de eruptie al dintilor permanenti adiacenti.
Operatia de extractie a dintelui supranumerar este complicata?
Depinde de pozitia si profunzimea dintelui. Unul superficial se extrage relativ simplu sub anestezie locala. Unul profund inclus necesita interventie chirurgicala mai elaborata, cu incizie gingivala si uneori ostectomie (indepartarea unei portiuni din os). Recuperarea dureaza 7-14 zile.
