Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare (abreviata ATM) pot fi adesea prevenite, cu conditia sa fie cunoscute cauzele. Articulatia temporo-mandibulara, care uneste mandibula de craniu, este una dintre cele mai complicate din corpul uman.

Una dintre tulburarile care afecteaza cel mai mult ATM este lipsa relatiei ocluzale care determina scurtarea inaltimii de mestecat: echilibrul fortelor cavitatii bucale este alterat si toate acestea afecteaza articulatia. In acest tablou clinic, articulatia doare, pocneste sau chiar provoaca dureri de cap, asa ca trebuie luate masuri cat mai curand posibil pentru a preveni deteriorarea permanenta a stratului fibros si cartilaginos.

Pentru a preveni aceste tulburari este necesara restabilirea inaltimii dintilor abrazati, repararea obturatiilor incongruente, repararea dintilor ciobiti, inlocuirea dintilor lipsa si tratarea bruxismului. Acestea sunt cele mai frecvente cauze ale deteriorarii progresive a dintilor si articulatiilor.

Colaborarea specialistului ortodont cu medicul implantolog poate rezolva cu usurinta problema restabilind inaltimea de mestecat si miscarea corecta a mandibulei.

Structura articulatiei temporo-mandibulare

Articulatia temporo-mandibulara conecteaza oasele temporale ale craniului cu mandibula. Exista doua articulatii, cate una pe fiecare parte a fetei, situate sub urechi.
Structura si mecanica articulatiei sunt deosebit de complexe. Cand deschidem gura, articulatia temporo-mandibulara se misca in trei faze. In primii 25 mm de deschidere are loc o rotatie a condilului mandibular, in urmatorii 20 mm incepe sa alunece inainte si, in ultimii 5 mm, se roteste din nou. Discul se misca impreuna cu condilul pentru a mentine contactul articular.

Deschiderea si inchiderea cavitatii bucale nu sunt singurele miscari permise de ATM. Aceasta permite si deplasarea laterala a gurii.

Pe scurt, articulatia temporo-mandibulara este una dintre cele mai complicate articulatii din organism, care se poate inflama si deteriora daca nu se acorda atentie sanatatii si pozitiei dintilor.

Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare: principalele cauze si simptome

Cand exista o problema cu articulatia temporo-mandibulara, pacientul identifica simptome diverse si nespecifice. Printre cele mai frecvente ar fi:

– Durere in articulatie

– Pocnituri sau zgomote la frecare

– Limitarea sau deviarea deschiderii gurii

– Durere de urechi sau bazait si suierat

– Dureri de cap, ameteli sau vertij.

In prezenta acestor simptome, este necesar un control la un stomatolog cu experienta care poate diagnostica tulburarile ATM cu un examen imagistic.

Cea mai frecventa cauza a deteriorarii articulatiei temporo-mandibulare este reducerea inaltimii de mestecat. Acest lucru se intampla atunci cand dintii sufera modificari in timp, de la abraziune pana la cadere. De fapt, mai ales atunci cand lipseste un dinte, fortele prezente in gura sunt reechilibrate. Dintii tind sa-si schimbe pozitia deplasandu-se spre spatiul gol si reducand in consecinta inaltimea de mestecat.

Daca exista dinti lipsa doar pe o latura a arcadei, se creeaza o asimetrie, astfel incat tulburarile apar de obicei doar pe o parte.
Daca dintii sunt absenti de ambele parti ale arcadei, in timp apar leziuni mai grave ale ATM, care tind sa evolueze continuu.

Deteriorarea este proportionala cu numarul de dinti lipsa si cu durata in care nu au fost inlocuiti. De aceea nu trebuie neglijata nicio alterare a cavitatii bucale si nicio tulburare care se incadreaza in aceasta cazuistica.

Prevenire si tratament

Pentru a preveni tulburarile ATM este necesar sa consultati un stomatolog care trebuie sa tina cont de o serie de factori:

• daca pacientul prezinta simptome si semne de bruxism
• daca spatiile si alinierea dintilor sunt corecte
• starea obturatiilor/plombelor
• integritatea dintilor
• prezenta tuturor dintilor pe arcade.

Cu cat trece mai mult timp fara sa se ia masuri, cu atat afectarea va fi mai mare deoarece articulatia este folosita zilnic. Daca echilibrul pe care functioneaza nu este perfect, apar probleme serioase, intrucat la inceput discul fibros al articulatiei se va deteriora, apoi cartilajul va fi afectat si, in final, oasele care se vor freca unele de altele.

Tratamentul este efectuat de medicul ortodont impreuna cu medicul implantolog. Primul se ocupa de readucerea dintilor in pozitia corecta, creand spatiile corespunzatoare. Implantologul acopera cu implanturi spatiile goale cauzate de edentatie (lipsa dintilor).
Molarii sunt dintii care trebuie atent analizati deoarece acestia definesc inaltimea de mestecat: cand pacientul inchide gura, suportul plat al acestor dinti este cel care determina ocluzia mai mult sau mai putin corecta.

Limitarea deschiderii gurii: de ce sa evitati protezele mobile?

De ce este mai bine ca protezele mobile sa fie evitate? Acest tip de proteza, desi poate fi considerat confortabil pe termen scurt, in timp genereaza probleme de natura functionala, avand ca rezultat limitarea deschiderii gurii. Acest lucru se intampla deoarece proteza sprijinita pe gingie genereaza resorbtia osului subiacent, reducand astfel deschiderea verticala a cavitatii bucale. Pentru recuperarea resorbtiei osoase sunt necesare proteze din ce in ce mai lungi, care devin greoaie si dificil de gestionat.

Prin urmare, este mai bine sa se opteze pentru un implant dentar prin care se evita un impact negativ asupra gingiilor si oaselor, si implicit asupra artiulatiei temporo-mandibulare. Puteti citi aici mai multe despre beneficiile implantului dentar pentru sanatatea orala.