Destul de multe tratamente stomatologice necesita utilizarea unui anestezic inainte de interventie. Acestea variaza de la o simpla extractie sau tratarea cariilor pana la operatii mai complexe, cum ar fi o interventie chirurgicala cu implant dentar.

Din fericire, stomatologia a dezvoltat o serie de proceduri anestezice extrem de eficiente care, in marea majoritate a cazurilor, nu au efecte secundare.

Anestezia dentara: procedura

Anestezicul in general este un medicament folosit pentru a bloca durerea. Anestezia dentara este utilizata exclusiv in timpul operatiilor de chirurgie dentara de mica sau mare amploare. In general, anestezia la stomatolog preuspune vaporizarea unui spray anestezic (in cazurile in care este necesara o anestezie locala de scurta durata) sau printr-o mica punctie nedureroasa la locul interventiei.

Pe langa anestezic, pacientului i se injecteaza si adrenalina care, datorita functiei vasoconstrictoare, reduce riscul de sangerare si prelungeste timpul efectiv al anestezicului.

Scopul anesteziei este de a induce o pierdere a sensibilitatii in zona de tratat, astfel incat nervii sa nu transmita stimuli durerosi la creier: in acest fel durerea nu este perceputa.

Durata anesteziei este calibrata pe durata operatiei efectuate si in general efectul acesteia dispare in 3 sau 4 ore de la momentul injectarii. Cu toate acestea, trebuie precizat ca la unii pacienti efectul anestezicului dispare mai repede sau mai lent decat media.

Anestezia dentara: tipuri

Exista diferite tipuri de anestezie dentara, fiecare putand satisface anumite nevoi clinice.

Anestezie superficiala sau topica – se limiteaza la anestezierea mucoasei si se obtine prin aplicarea unui gel sau spray. Este de scurta durata si efectul sau este limitat doar la zona pe care se aplica anestezicul.

Anestezie prin injectare sau infiltrare – se realizeaza prin injectarea anestezicului direct in tesuturile de tratat, actionand in profunzime.

Anestezie tronculara – anestezicul se injecteaza in apropierea unui nerv periferic, pentru a ajunge intr-o zona mai mare decat cea care s-ar putea realiza cu cele doua tipuri anterioare de anestezie. Desi nu este o anestezie superficiala, afecteaza si tesuturile situate mai adanc.

Anestezia intraligamentara – a fost dezvoltata pentru a inlocui anestezia tronculara in cazul pacientilor cu diabet zaharat sau boli de coagulare, care ar putea dezvolta sangerari. Este singura tehnica care poate fi folosita atat singura, cat si in combinatie cu altele.

Anestezie intrapulpara – este folosita exclusiv pentru a trata pulpita la acei pacienti refractari la anestezie. Este o anestezie extrem de localizata deoarece eficacitatea sa se aplica doar pe pulpa dentara a dintelui de tratat si are efect imediat.

Anestezie generala – se recurge rar la anestezia totala, dar acest tip este necesar in cazul unei interventii chirurgicale maxilo-faciale invazive. Anestezia generala este utilizata atunci cand pacientul are nevoie de proceduri mai lungi sau daca are un nivel ridicat de anxietate si teama.

Sedarea constienta sau inhalosedarea permite pacientului sa tina sub control anxietatea si frica de medicul stomatolog. Este mult mai putin invaziva si se administreaza prin inhalare. Pacientul poarta o masca din care respira protoxidul de azot si solutia de oxigen. Efectul se resimte imediat, dupa cateva minute persoana percepe o stare generala de bine. Spre deosebire de anestezia generala, prin sedarea constienta pacientul ramane treaz si este capabil sa perceapa tot ce se intampla in jurul sau. Efectul este rapid atat la aparitia cat si la sfarsit; efectul acestei sedari dispare in scurt timp de la stoparea inhalarii.

Anestezia la dentist: efecte secundare

Efectele secundare care pot aparea in urma unei anestezii depind de tipul acesteia. Anestezia generala este cea care implica mai multe efecte secundare decat alte tipuri de anestezie sau sedare. Evident, reactiile pot varia si in functie de fiecare pacient.

Efectele secundare posibile in urma anesteziei sunt urmatoarele:

• Greata si/sau varsaturi;
• Durere de cap;
• Vorbire neclara;
• Gura uscata si durere in gat
• Durere in locul in care a fost efectuata anestezia;
• Transpiratie si/sau frisoane
• Halucinatii si confuzie;
• Vertij;
• Un sentiment de epuizare, oboseala generala.

Anestezia dentara:  cazuri speciale

Este bine ca anestezia sa fie evitata in situatii precum:

Sarcina: in general, este mai bine ca interventiile dentare complexe (de exemplu proteze sau extractii) sa fie planificate dupa sarcina si perioada de alaptare. Totusi, in cazul unor situatii de urgenta, interventiile simple se pot face doar cu anestezie locala si numai pe durata celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcina, evitandu-se utilizarea vasoconstrictoarelor.

Persoane in varsta, mai ales cele cu probleme de sanatate care au nevoie de monitorizare precisa in timpul si dupa operatie.

Probleme de sanatate: pacientii cu probleme hepatice, renale, pulmonare sau cardiace au nevoie de obicei de o atentie speciala in ceea ce priveste dozele medicamentelor.

Probleme neurologice, cum ar fi boala Parkinson, Alzheimer. Aceste afectiuni pot presupune un risc crescut in cazul anesteziei generale.